O vara eterna

Albert Camus spunea:

În miezul iernii am descoperit că sufletul meu ascunde o vară de neînfrânt.

Sufletul meu si al tau ascunde o forta de neimaginat.
Caldura absoluta, Lumina absoluta, Iubirea absoluta!
Putere fara limite. Bogatie dincolo de ce poate imagina mintea noastra.

Cred ca acolo, in partea cea mai intima din noi, suntem toti una…

Acolo cred eu ca e locul despre care vorbea Rumi cand spunea: “Dincolo de ideile de bine si rau e un camp. Te voi intalni acolo.”

Acolo, dincolo de judecatile pe care le facem, putem percepe, putem privi, putem sa admiram lumea din jur. Cu bune si rele, cu suferinta si bucurie, cu moarte si nastere, cu vara si iarna.

Totul trece si totul ramane… Timpul se scurge dar nu poate scapa din eternitate… totul e secvential dar in acelasi timp totul e ACUM. Acum e si vara, acum e si iarna… ACUM.

Caci ACUM este etern, este dincolo de timp, dincolo de trecut, prezent sau viitor.

Depinde de noi la ce dam atentie… la iarna de afara sau la vara din suflet. La suferinta din prezent sau la bucuria din ACUM.

Si daca ma simpt coplesit de prezent incerc sa-mi aduc aminte de ACUM si sa-mi repet versurile poetului:

O suflete,
Îţi faci prea multe griji.
Ţi-ai văzut puterea.
Ţi-ai văzut splendoarea.
Ţi-ai văzut aripile aurite.
Mai presus de toate,
De ce-ţi faci griji?
Eşti cu adevărat
Sufletul sufletului sufletului.