Traiesc momentan o mica drama. Datorita modului bizar in care functioneaza mintea mea am facut o gafa de proportii prin care am reusit sa cauzez o forma de suferinta complet nenecesara.
Constientizarea efectului mi-a provocat o stare atat de urata incat aseara ma durea stomacul de suparare. Nici acum nu mi-a trecut.
Incercand sa inteleg de ce m-a afectat atat de puternic mi-am dat seama ca tine de modul in care o anumita persoana isi va aminti de mine. Iar dupa gafa de ieri… probabil ca va ramane un gust amar…
Nu e prima data cand se intampla asa.
Ce suntem?
Umbre si praf… amintiri prafuite uitate intr-un cotlon al memoriei.
Daca maine nu o sa mai fiu… ce va ramane din mine?
Un pumn de dezamagiri si amintiri amare…
Poate ti-ar face bine daca ti-ai cere iertare.
Nu conteaza daca persoana respectiva va dori sa te ierte.
Ce suntem?
Suflete in cautare…
Ce va ramane dupa noi?
Constiinta!
Toate cele bune si sper sa-ti fie bine!
Mi-am cerut iertare… sau… macar am incercat… ๐
frumoasa relatare…
Multumesc Ruxandra. ๐