Toti cei care ma cunosc stiu ca sunt un lenes notoriu. In facultate ajunsesem o legenda prin modul in care abordam examenele: toata lumea invata pe rupte, eu jucam Diablo2 sau citeam Asimov pentru ca in dimineata examenului sa ma scol la 4, sa trec odata prin materie si apoi sa ma prezint la examen cu ce ramanea. Imi doresc sa fi citit acest articol atunci… cine stie, poate acum eram cu mult mai departe.
Originalul: Overcoming Procrastination
As always, “This article is copyright © 2005 by Steve Pavlina.”
Invingerea Procrastinarii
Procrastinarea, obiceiul de a amana sarcinile pana in ultimul minut, poate fi o problema majora atat pentru cariera voastra cat si pentru viata voastra personala. Oportunitati ratate, ore de lucru haotice, stres, depasiri ale termenelor, resentimente, si vina sunt doar cateva din simptome. Articolul acesta va explora cauzele de la radacina procrastinarii si va va da cateva unelte practice cu care sa o invingeti.
Inlocuiti “Trebuie sa” cu “Vreau sa”
Mai intai, a te gandi ca trebuie neaparat sa faci ceva este un motiv major pentru procrastinare. Cand va spuneti voua insiva ca trebuie sa faceti ceva, va sugerati ca sunteti fortati sa o faceti, astfel automat veti simti indignare si revolta. Procrastinarea intervine ca un mecanism de aparare pentru a va tine la distanta de aceasta suferinta. Daca sarcina pe care o amanati are un temen limita real, atunci cand temenul se apropie, sentimentul de suferinta asociat cu sarcina este depasit de un sentiment si mai mare de suferinta daca nu incepeti imediat.
Solutia pentru acest prim blocaj mental este sa realizati si sa acceptati ca nu trebuie sa faceti tot ce nu vreti sa faceti. Chiar daca e posibil sa fie consecinte serioase, intodeauna aveti libertatea de a alege. Nimeni nu va forteaza sa va conduceti afacerea asa cum o faceti. Toate deciziile pe care le-ati luat de-a lungul timpului v-au adus unde sunteti acum. Daca nu va place unde ati ajuns, sunteti liberi sa incepeti sa luati decizii diferite, si astfel vor aparea si rezultate noi. De asemenea, realizati ca nu procrastinati in fiecare domeniu a vietii voastre. Chiar si cei mai inraiti procrastinatori au domenii unde nu procrastineaza niciodata. Poate ca nu ratati niciodata programul preferat de la TV, sau reusiti intodeauna sa verificati in fiecare zi forum-urile online preferate. In fiecare situatie, libertatea de alegere e a voastra. Deci daca amanati inceperea unui proiect nou pe care simtiti ca “trebuie sa”-l faceti anul acesta, realizati faptul ca alegeti sa-l faceti datorita propriului liber arbitru. Procrastinare devine mai putin probabila in sarcinile pe care le alegeti liberi si cu inima deschisa.
Inlocuiti “Sa-l termin” cu “Sa-l incep”
In al doilea rand, gandindu-va la o sarcina ca la un mare intreg pe care trebuie sa-l terminati aproape va garanta ca o sa o amanati. Cand va focalizati atentia pe ideea de a termina o sarcina in care nu puteti vedea clar toti pasi necesari pentru realizarea ei, va creati un sentiment de coplesire. Apoi asociati sentimentul acesta durereros cu sarcina si o amanati cat de mult posibil. Daca va spuneti, “Trebuie sa-mi fac balanta astazi” sau “Trebuie sa termin acest raport”, e foarte posibil sa va simtiti depasiti si sa amanati sarcina.
Solutia e sa va ganditi sa incepeti cu o bucata mica din sarcina in loc sa va ganditi ca trebuie sa o terminati pe toata. Inlocuiti, “Cum am sa termin asta?” cu “Care este pasul mic cu care pot sa incep in acest moment?” Daca pur si simplu incepeti sarcina de destule ori, pana la urma o sa o si terminati. Daca unul din proiectele pe care vreti sa le terminati e sa faceti curatenie in garaj, gandindu-va ca trebuie sa terminati acest proiect mare dintr-o singura miscare va poate face sa va simtiti depasiti si sa-l amanati. Intrebati-va cum puteti incepe doar cu o parte mica din proiect. De exemplu, mergeti in garaj cu un carnetel si notati cateva idei pentru sarcini de 10 min pe care le-ati putea realiza pentru a schimba putin situatia. Poate aruncati cateva gunoaie la tomberon daca tot sunteti acolo. Nu va faceti griji legate de terminarea unui lucru important. Concentrati-va pur si simplu asupra lucrurilor pe care le puteti face in acest moment. Daca faceti aceasta de destule ori, pana la urma o sa va apucati de ultima parte din sarcina si asta va duce la terminarea ei.
Inlocuiti perfectionismul cu permisiunea de a fi umani
Al treilea tip de gandire gresita ce duce la procrastinare este perfectionismul. Gandindu-va ca trebuie sa faceti un lucru perfect de prima data cand incercati, cel mai probabil va va impiedica sa-l incepeti. Credinta ca trebuie sa faceti ceva perfect e o reteta pentru stres, si veti asocia acel stres cu sarcina si astfel va veti conditiona sa o evitati. Apoi veti ajunge sa amanati sarcina pana in ultimul minut asfel in cat sa aveti in final o scapare din aceasta capcana. Acum nu mai e destul timp pentru a face sarcina perfect, deci ati scapat pentru ca va spuneti ar fi putut fi perfecta daca ati fi avut mai mult timp. Dar daca nu aveti nici un termen limita pentru o sarcina, perfectionismul va poate determina sa o amanati la nesfarsit. Daca nici macar nu ati inceput acel proiect pe care ati vrut intodeauna sa-l faceti bine, nu e posibil oare ca perfectionismul sa fie ceea ce va opreste?
Solutia pentru perfectionism e sa va permiteti sa fiti umani. Ati folosit vreodata un soft pe care sa-l considerati perfect? Ma indoiesc. Constientizati ca un lucru terminat imperfect astazi este superior unui lucru perfect amanat la nesfarsit. Perfectionismul este de asemenea legat de perceptia unei sarcini ca un tot. Inlocuiti in mintea voastra acea sarcina perfect terminata cu un mic prim pas imperfect. Prima schita poate fi foarte foarte simpla. Puteti intodeauna sa o tot refaceti. De exemplu, daca doriti sa scrieti un articol de 5000 de cuvinte, permiteti-va sa scrieti o mica schita de 100 de cuvinte daca asta va ajuta sa incepeti. Aceasta e mai putin decat lungimea acestui paragraf.
Inlocuiti Privarea cu Distractia garantata
Al patrulea blocaj mental este asocierea privari cu o sarcina. Aceasta inseamna sa credeti ca abordarea unui proiect va reduce marea majoritate a placerii din viata voastra. Trebuie sa-ti pui viata pe pauza pentru a termina acest proiect? Va spuneti ca trebuie sa intrati in izolare, sa lucrati multe ore, sa nu va vedeti familia si sa nu mai aveti timp pentru distractie? Aceasta nu poate fi prea motivant si totusi este exact ce fac anumite persoane cand incearca sa se forteze in a actiona. Imaginadu-va o perioada lunga de timp lucrand pana la ore tarzii, singuri si fara timp pentru distractie e un mod foarte bun pentru a garanta procrastinarea.
Solutia la gandirea bazata pe privare este sa faceti exact opusul. Garantati mai intai partile distractive din viata voastra si mai apoi programati munca in jurul lor. Poate suna neproductiv dar genul acesta de psihologie inversa functioneaza foarte bine. Decideti in avans cat timp veti aloca in fiecare saptamana familiei, distractiilor, exercitiilor, activitatilor sociale si pasiunilor personale. Garantati o abundenta de activitati preferate. Apoi limitati numarul de ore de munca pentru fiecare saptamana la ce ramane. Cei ce muncesc cel mai bine intr-un domeniu oarecare au tendinta de a avea vancante mai lungi si de a lucra mai putine ore decat obsedatii de munca. Tratandu-va timpul alocat muncii ca pe o resursa limitata in loc sa-l tratati ca pe un montru incontrolabil ce inghite toate celelalte domenii din viata voastra, veti incepe sa va simtiti mult mai echilibrati si veti fi mult mai atenti si eficienti in folosirea timpului acordat muncii. A fost demonstrat ca pentru majoritatea persoanelor timpul optim de lucru saptamanal este de 40-45 de ore. Sa lucrati mai mult de atat are un efect atat de negativ asupra productivitatii si asupra motivarii incat pe termen lung se obtine mai putina munca efectiva. Ce s-ar intampla daca v-ati permite sa munciti un numar limitat de ore pe saptamana? Ce s-ar intampla daca as veni la voi si v-as spune “Nu aveti voie sa lucrati decat 10 ore saptamana aceasta”? Sentimentul de privare ar fi inversat, nu-i asa? In loc sa va simtiti privati de timpul vostru liber, v-ati simti privati de munca. Ati inlocui “Vreau sa ma distrez” cu “Vreau sa muncesc”, motivare voastra de a muncii ar ajunge la cote foarte ridicate si toate urmele de procrastinare ar disparea.
De asemenea recomand sa aveti cel putin o zi intreaga in care sa nu munciti absolut deloc. Aceasta va va reincarca si va va face dornici de a incepe saptamana ce urmeaza. A avea o zi in care garantat sa nu munciti va creste motivarea de a munci si va face mai putin pasibili de a procrastina. Daca stiti ca maine e ziua in care nu munciti, va fi mai putin probabil sa amanati sarcinile devreme ce nu va veti permite luxul de a le lasa sa treaca in ziua voastra libera. Dar, cand va ganditi ca fiecare zi e o zi de munca, munca pare fara sfarsit si va spuneti constant “ar trebui sa muncesc”. Astfel, creierul vostru va folosi procrastinarea ca pe un mod in care sa se asigure ca veti obtine macar ceva distractie in viata voastra.
Folositi bucati de timp
Pentru sarcinile pe care le-ati tot amanat de ceva vreme, va recomand sa folositi metoda bucatilor de timp pentru a le incepe. Iata cum functioneaza: Mai intai, selectati o bucata mica din sarcina, la care puteti lucra doar 30 de minute. Apoi alegeti o recompensa pe care sa v-o oferiti imediat dupa. Recompensa e garantata daca acordati timpul respectiv; nu depinde de nici o realizare. Exemple de recomense includ sa vizionati programul TV favorit, sa vedeti un film, sa luati o gustare, sa iesiti cu prietenii, sa iesiti la o plimbare, sau altceva ce va face placere. Pentru ca timpul acordat sarcinii este atat de scurt, atentia voastra va trece la placerea recompensei in loc sa fie la dificultatea sarcinii. Indiferent cat de neplacuta e sarcina, nu exista aproape nimic ce nu puteti indura pentru doar 30 de minute daca dupa va asteapta o recompensa destul de mare.
Cand folositi bucati de timp in sarcinile voastre, e posibil sa descoperiti ca se intampla ceva interesant. Probabil veti realiza ca lucrati mult mai mult decat 30 de minute. Adesea veti deveni atat de implicat in sarcina, chiar daca e una dificila, incat veti vrea cu adevarat sa continuati sa lucrati la ea. Inainte sa va dati seama veti fi lucrat o ora sau chiar mai multe ore. Siguranta recompensei e inca prezenta, deci stiti ca va puteti bucura de ea cand o sa fiti gata sa va opriti. Odata ce incepeti sa actionati, atentia voastra trece de la a va face griji in legatura cu dificultatea sarcinii la a va termina bucata de sarcina curenta, bucata ce are acum toata atentia voastra.
Cand va hotarati sa va opriti din lucru, cereti-va recompensa si bucurati-va de ea. Apoi programati inca o perioada de 30 de minute pentru munca la sarcina respectiva cu o alta recompensa. Aceasta va ajuta sa asociati din ce in ce mai multa placere cu sarcina respectiva, stiind ca sunteti rasplatiti imediat pentru eforturile voastre. Lucrand mult pentru recompense distante si nesigure nu e la fel de motivant pe cat e sa lucrezi putin pentru recompense imediate. Oferindu-va recompensa pentru simplul act al lucrului in loc sa va oferiti recompense pentru realizari, veti deveni nerabdator sa reveniti la a lucra la sarcina voastra de fiecare data si pana la urma o sa o si terminati.
Scrierea acestui articol poate servi ca un bun exemplu pentru aplicarea tehnicii de mai sus. As fi putut sa-mi spun “Trebuie sa termin acest articol de 2000 de cuvinte si trebuie sa fie perfect”. Asadar, mai intai mi-am amintit ca nu trebuie sa scriu nimic; sunt liber sa aleg daca vreau sa scriu articole. Apoi mi-am dat seama ca am destul de mult timp pentru a face o treaba buna si ca nu trebuie sa fie perfect pentru ca daca incep destul de devreme o sa am destul timp pentru a-l revedea si imbunatatii. De asemenea imi spun ca daca il incep pana la urma o sa-l si termin. Inainte sa incep acest articol nu aveam un subiect selectat, asa ca am folosit metoda cu bucatile de timp pentru a rezolva aceasta problema. Recompensa mea a fost cina. Am stiut ca la sfarsitul celor 30 de minute de lucru pot sa mananc si cum eram destul de flamand a fost o motivare buna pentru mine. Mi-a luat cateva minute sa aleg subiectul invingerii procrastinarii si am petrecut restul timpului scriind cateva idei si creand o schita a articolului. Cand timpul a expirat, m-am oprit din lucru, am luat cina, si chiar am simtit ca merit dreptul la masa respectiva.
A doua zi dimineata am folosit aceiasi tehnica cu bucatile de 30 de minute, de data acesta cu micul dejun pe post de recompensa. Am fost atat de prins de sarcina incat inca mai scriam dupa 90 de minute. Stiu ca sunt liber sa ma opresc cand vreau si ca recompensa ma asteapta dar depasind inertia pornirii, tendinta naturala e sa continuii sa lucrez. In esenta am inversat problema procrastinarii ramanand cu sarcina si amanand recompensa. Rezultatul net este ca am terminat articolul mai devreme si am avut un mic dejun plin de satisfactie.
Sper ca acest articol sa va fi ajutat sa capatati o intelegere mai buna asupra cauzelor procrastinarii si asupra modalitatilor prin care o puteti invinge. Constientizati ca procrastinarea este cauzata de asocierea unei forme de durere sau a unei neplaceri cu sarcina la care va ganditi. Modul in care puteti invinge procrastinarea e sa reduceti pur si simplu durerea si sa cresteti placerea asociata cu inceperea sarcinii, astfel permitandu-va sa depasiti inertia si sa construiti un momentum pozitiv ce sa va deplaseze inainte. Si daca tot continuati sa incepeti o sarcina oarecare pana la urma o sa o si terminati.
merci, ma chinui de zile intregi sa scriu un eseu despre procrastinare si tu nu numai ca mi-ai dat idei, dar si metoda de a depasi blocajul mental! tare!
🙂 n-am nici un merit pentru idei… eu doar am tradus. 🙂
Acum cateva zile am gasit pe wikipedia “procrastination” dupa ce vazusem un Stand-up comedy cu Ellen Degeneres in care si ea tot de asta vorbea si mi-am dat seama ca exact asa sunt si eu : aman cat se poate de mult orice lucru mintindu-ma ca il fac in cateva ore pe ultima suta de metri, cand ma apuc de el pana la urma il incep si il reincep de 3 -4 ori ca sa iasa bine din prima (aparent) si nici atunci nu-mi iese bine 😛 , dar in schimb am observat ca imi face foarte mare placere sa incep lucrurile … sa ma implin in lucruri care imi plac pana la un anumit punct cand devine rutina sau mi se pare mie ca a devenit o rutina sau pur si simplu nu imi mai da satisfactia care am avut-o la inceperea proiectului. DAR de fiecare data cand imi doresc ceva cu adevarat ajung sa il duc pana la bun sfarsit , problema fiind ca ma ocup exclusiv de lucrul respectiv neglijand cu nesimtire toate celelalte chestii care stiu foarte bine ca ar mai trebui facute.
Pe de alta parte … la mine treaba asta cu procrastinarea se imparte in doua, si anume: cand am bani si totul merge bine incep si termin foarte lejer toate chestiile de care ma apuc … iar cand termin banii ma deprim si ma inchid in mine (nu foarte evident oricum) si apare procrastinarea asha cum este descrisa mai sus.