Inca o traducere,
Originalul il gasiti la: Optimism, autorul este Adam Khan
Optimismul
E o bătălie veche de când lumea. Pesimiştii cred că optimiştii sunt proşti, optimiştii cred că pesimiştii se consideră nenorociţi fără rost. Acest aspect a fost cercetat intens în ultimii 30 de ani. A fost găsit răspunsul la întrebare? Este paharul pe jumătate plin sau pe jumătate gol?
Martin Seligman şi colegii lui de la Universitatea din Pennsylvania au descoperit că persoanele optimiste sunt mai fericite decât pesimiştii. Când se întâmpla ceva rău, optimiştii consideră că e temporar, limitat ca şi efect şi nu în întregime din vina lor. Pesimiştii cred exact opusul. Ei consideră problema ca fiind permanentă, cu implicaţii majore şi doar din vina lor. Sunt desigur grade variate, nu e alb sau negru. Majoritatea oamenilor cad undeva între cele 2 extreme.
Principala diferenţă dintre optimişti si pesimişti constă în cum îşi explică problemele. Folosind aceste definiţii cercetătorii au descoperit că optimismul contribuie la o sănătate bună şi pesimismul contribuie la boală.
In câteva experimente de durată, la scală mare şi atent controlate, Seligman a descoperit că optimiştii au mai mult succes decât pesimiştii – politicienii optimişti câştigă mai multe alegeri, studenţii optimişti au note mai bune, atleţii optimişti câştigă mai multe concursuri, vânzătorii optimişti fac mai mulţi bani.
De ce se întâmpla aşa? Pentru că atât optimismul cât şi pesimismul au tendinţa de a deveni profeţii ce se îndeplinesc de la sine. Dacă consideri ca o problemă este permanentă, de ce ai încerca să o schimbi? Explicaţiile pesimiştilor au tendinţa de a te face să te simţi înfrânt – te fac să ai mai puţine şanse de a acţiona constructiv. Pe de altă parte, explicaţiile optimiste îţi cresc şansele de a acţiona. Dacă consideri problema ca fiind temporara, e mult mai probabil să încerci să faci ceva în legătură cu ea şi pentru că acţionezi o faci să fie temporara. Devine o profeţie ce se împlineşte de la sine.
Pesimiştii au totuşi un avantaj: ei văd realitatea cu o acurateţe mai mare. Este atitudinea pe care ar trebui sa o adopţi dacă încerci ceva riscant sau periculos. Dar aveţi grijă pentru că unul din motivele cele mai des întâlnite împotriva pesimismului este că el cauzează depresie. Mai exact spus, pesimismul instalează condiţiile optime pentru apariţia depresiei. O singura întâmplare negativă poate băga un pesimist în depresie.
De vreme ce depresia costă în fiecare an ţara aceasta (SUA) mai mult decât bolile de inimă (ucigaşul numărul unu), se poate spune că pesimismul are efecte secundare serioase. Este un premiu nătâng pentru un pesimist să poată spune „Da, dar văd realitatea cu o acurateţe mai mare.”
Vestea bună e că un pesimist poate învăţa să fie optimist. Pesimiştii pot învăţa să vadă efectele temporare ale problemelor. Ei pot fi mai precişi în ceea ce priveşte efectele problemelor, ei pot învăţa sa nu îşi mai asume toată vina şi pot învăţa să accepte meritele pentru lucrurile bune pe care le fac. Nu trebuie decât antrenament. Optimismul este un mod simplu de a gândi despre bine şi despre rău; este un talent cognitiv ce poate fi învăţat de toată lumea.
Deci cum rămâne cu bătălia aia veche? Este paharul pe jumătate plin sau pe jumătate gol? Cel mai bun răspuns este că paharul e pe jumătate plin şi pe jumătate gol, dar e mai bine să te gândeşti ca e pe jumătate plin.
Când se întâmplă ceva rău:
Presupune că nu va dura,
uită-te să vezi ce nu a fost afectat,
şi nu-ţi permite să te învinovăţeşti.Când se întâmplă ceva bun:
Consideră că efectele sunt permanente,
uită-te să vezi cat de mult din viaţa ta a fost afectat,
şi caută să vezi pentru cât de mult îţi poţi asuma meritul.