Originalul: Argue with yourself โ and win! de Adam Khan.
Cand cineva te infurie, poate parea ca sursa furiei tale este ceea ce a facut cealalta persoana. Dar realitatea este ca ceea te infurie este intelesul pe care tu il acorzi actiunii. Daca te uiti mai atent la intelesul unui eveniment, certitudinea ta va incepe sa se evapore. Iti dai seama ca nu e neaparat sa insemne ceea ce crezi tu ca inseamna. Aceasta incertitudine va face ca mania ta sa se reduca.
Sa presupune, de exemplu, ca cineva te intrerupe cand vorbesti si asta te scoate din sarite. Tu “stii” ca persoana respectiva deomonstreaza o lipsa de respect. La o analiza mai atenta realizezi ca: 1) un eveniment se intampla, 2) iti dai seama ce inseamna si apoi, 3) simti un sentiment ca raspuns la intelesul creat.
Pasul numarul doi se intampla foarte repede – atat de repede incat pare ca evenimentul este cauza directa a sentimentului. Dar lucrul acesta nu este corect. Si poti sa-ti demonstrezi lucrul acesta.
Asteapta pana data viitoare cand te superi pe cineva. Apoi incearca sa descoperi ce gandesti despre ce a facut persoana respectiva. E posibil sa fie nevoie sa analizezi in reluare ce s-a intamplat. Intreaba-te “De ce sunt suparat?” Raspunsul va fi probabil “Pentru ca a facut asta si asta.” Pune-ti o alta intrebare: “De ce ma supara lucrul aceasta?” Raspunsul la aceasta a doua intrebare este probabil un enunt legat de un inteles al actiunii. Acum ai cu ce sa lucrezi.
Ia acel enunt si priveste-l stiintific. In exemplul de mai sus, cineva te-a intrerupt. Te-ai gandit, “Nu ma respecta.” Privind lucrurile stiintific, realizezi ca este o teorie care explica de ce te-a intrerupt. O data ce o analizezi realizezi ca nu este singura explicatie posibila! Incearca sa gasesti alte explicatii: “Poate ca nu s-a gandit niciodata la faptul ca intrerupe si nimeni nu i-a spus nimic in legatura cu lucrul acesta astfel si-a format un obicei din a intrerupe oamenii – atat pe cei pe care ii respecta cat si pe cei pe care nu-i respecta.” Sau “Poate ca m-a intrerupt pentru ca are o memorie proasta si nu a vrut sa-si uite gandul, asa ca l-a trantit.” Nu poti fi niciodata sigur de ce o persoana face ceva. Uneori nici macar persoana respectiva nu stie de ce face ce face.
Dupa ce creezi doua-trei teorii (nu dureaza mult), furia ta va incepe sa se estompeze, te vei simti mai bine, si vei face fata situatiei mult mai rational. Pledeaza importriva ta in felul acesta si toata lumea castiga!
Cand esti manios, mai intai pledeaza impotriva ta.
nu m-oi lua de tine in ajunul Craciunului ..
da’ totusi, doo vorbe. ce ma fac daca m-am judecat pe mine, si acum vreau sa fac asta cu cei din jur? sa separ graul de pleava?
cu un necunoscut sau cu o cunostinta superficiala nu m-ar interesa cum se comporta cu mine prea tare, atata vreme cat nu sare calul, insa cu un om care vrea sa-mi fie prieten, incep sa ridic stacheta. nu mai caut scuze, desi inca inteleg multiplele cauze ale actiunilor.
gata, ca’s mai mult de doo vorbe aici.
Craciun fericit iti doresc ๐
Multumesc de urari! Un Craciun fericit si tie.
Legat de separat graul de neghina… personal cred ca aia nu e treaba ta. Un om preocupat sa-i iubeasca pe cei din jur nu prea mai are timp sa-i si critice. Reciproca e la fel de valabila. Timpul fiind limitat… e alegerea ta ce faci cu el. Le arati nivelul scazut la care sunt sau le arati nivelul ridicat la care le vezi potentialul.
Am petrecut multa vreme judecandu-i pe cei din jur. Am ajuns la concluzia ca nu exista grau si pleava printre oameni. Exista oameni care se “aseamana” mie si care se “contrasteaza” mie. Dar tot nu stiu de partea caror grupari este pozitivul.
Si-l tot pomenesc pe Einstein ๐ “totul este relativ”
Citind comentariile pe subiectul asta mi-am adus aminte de ce zicea mastrul (preferat al meu si anume ca oamenii si intamplarile pe care le atragi in viata nu sunt intamplatoare, nu sunt coincidente. Tot ce ti se intampla este atras de nivelul constiintei tale care se afla intr-un anumit moment intr-un anumit punct. Am ramas foarte…cu gura cascata cand am citit asta (ca si voi acum porbabil sau poate nu, nu stiu). Faptul ca din orice trebuie sa inveti ceva (chit ca actiunea/omul te face sa te dai cu capul de pereti, sa disperi , sa te deprimi, simti umil, simti ca lumea, ce vreti voi…) este important. Inveti si mergi mai departe. “An easy life is not a glorious life!” zice mastrul. Cam nasol :(( da’ asa este.