Suntem intrebati de univers:
Care este sensul vietii tale?
Raspunsul este o alegere. Nu exista un raspun corect universal, fiecare trebuie sa gasim in noi raspunsul personal.
Problema e ca universul nu accepta decat un raspuns sincer.
Raspunsul poate fi evitat dar aceasta eschiva vine cu un pret. Lipsa chefului de viata, sau in termeni mai pretentiosi, golul existential.
Raspunsul, o data oferit, este pus la un test. Fiecare dintre noi suntem instruiti sa punem in practica raspunsul. Daca el trece proba de foc a actiunii primim pacea interioara ce deriva din constientizarea unui lucru bine facut.
Daca raspunsul este unul aruncat in graba este foarte posibil ca el sa nu fie corect si sa se naruie intr-un ocean de plictiseala.
O data trecuta perioada de acomodare cu ideea de a pune in practica raspunsul, vor aparea problemele. Ele nu apar pentru a ne impiedica sa ne implinim visele ci pentru a ne cali pentru etapa urmatoare a visului.
Problemele sunt focul in care ne este calit spiritul.
Ia gandeste-te, cand eroul unei povesti isi intalneste adversarul, acesta este foarte puternic, sau poate sunt foarte multi adversari. Tocmai provocarea aceasta uriasa ii dezvaluie valoarea, curajul, determinarea, etc.
In multe povesti eroul (sau eroina) trebuie sa treaca prin mai multe etape, trebuie sa creasca. La fel si tu trebuie sa cresti daca vei vrea sa-ti poti pune in practica visele.
Sunt 4 dimensiuni principale in care fiecare dintre noi trebuie sa crestem. Blogul acesta le este dedicat.
1. Spiritul. Incep cu el pentru ca fara un scop clar in viata totul se transforma intr-un cimitir de vise. Vise moarte inainte de a se naste.
2. Copul. Un nivel scazut de energie nu permite decat o subzistenta. Pentru aventura trebuie un corp tunat.
3. Mintea. Creierul nostru trebuie intretinut la fel ca si corpul. Trebuie hranit constant cu idei noi si trebuie vindecat din cand in cand de idei gresite, de virusii mentali.
4. Prietenii. La fel cum poti trai fara un corp bine intretinut sau fara un tonus cortical prea ridicat, poti trai si fara prieteni. Dar ce viata ar fi? Goala, fada. Prietenii sunt cei la care poti apela cand greutatea drumului e prea mare, sunt cei care te vor ajuta sa cresti mai repede.
Fiecare dintre noi are deficiente intr-una dintre cele 4 dimensiuni. Am creat blogul acesta pentru a lucra la deficientele mele. Pentru a le constientiza mai bine si pentru a le ataca.
Am raspuns candva la intrebarea din titlu:
“Sa traiesc cu compasiune si iubire si sa-i ajut pe cei din jur aratandu-le cum se pot ajuta singuri”
Dar cand am incercat sa pun in practica am cedat la aparitia greutatilor. Eram prea slab.
Acum, sunt inapoi pe baricade. Misiunea nu e gata, asa cum spunea Maestru Bach: “Respiri, deci nu e gata misiunea.”
foarte puritan …
sau e doar o aparenta ?
zi-mi si mie un spirit care a fost calit de probleme ?
si care e suficient de documentat cat sa putem zice ca il cunoastem cat de cat…
un nume mare … real, nu de poveste …
nu stiu de ce nu-mi trece nici unul prin cap…
ce lapsus tampit.
E posibil sa inteleg eu gresit dar… zi-mi un nume mare, real, nu de poveste… care sa nu fi trecut prin probleme, care sa nu fi avut de luptat. π
Platon, Einstein, Kafka, Kant si lista poate ca continue …
Sincer nu cred ca stiu nici un mare ganditor care sa fi avut probleme (exterioare) serioase si ne-create de el.
Eu cred ca tocmai refugiul in lumi (sa le zicem) paralele ii ajuta sa gandeasca mai liber. Iar daca au avut probleme exterioare, tocmai ca s-au lasat invinsi i-a facut si mai creativi. A nu se confunda problemele interioare cu cele exterioare.
Ma insel ?
π depinde cum definesti problema… Einstein am auzit ca a avut ceva probleme cu concetatenii…
pe tine te voi include la categoria “depinde cum privesti problema” …
TOTUL depinde de cum privesti problema.
asta stii cum e ? ca si cum ai zice … tu spui ce vrei, io inteleg ce vreau !
chestia asta cu “depinde cum privesti problema” suna a relativism de cafenea, sorry de expresie. Sunt peste 12 mld. de ochi pe planeta, asta sa insemne ca sunt tot atatea moduri de a privi problema. In cazul imperativului categoric, de exemplu, nu prea ai multe feluri in care sa privesti problema, sau in privinta formelor lui Platon. Asta ca sa ma leg de exemplele de mai sus. Eu cred ca poti sa privesti cat doresti, dar la sfarsit va trebui sa actionezi intr-o maniera care trebuie sa fie in concordanta cu sistemul tau de valori. Care e de preferat sa nu pluteasca precum barca pe valuri. Parerea mea!
Atitudinea pe care o ai e dictata de modul in care vezi lucrurile. Daca privesti lucrurile optimist reactia e una, daca le privesti pesimist reactia e posibil sa fie alta. π