Maestru de Mello spunea:
Vreti sa fiti fericiti? Fericirea neintrerupta nu este cauzata. Adevarata fericire nu este cauzata. Tu nu ma poti face fericit. Tu nu esti fericirea mea. Intrebi o persoana treaza “De ce esti fericit” si persoana treaza iti va raspunde, “De ce sa nu fiu?” Fericirea e starea noastra naturala. Fericirea e starea naturala a copiilor mici carora le apartine imparatia pana in momentul in care sunt contaminati de prostia societatii si a culturii. Pentru a obtine fericirea nu trebuie sa faci nimic, pentru ca fericirea nu poate fi obtinuta. Stiti de ce? Pentru ca o aveti deja. Atunci de ce nu o simtiti? Pentru ca trebuie sa renunti la ceva. Trebuie sa renuntati la iluzii. Nu trebuie sa adaugati nimic pentru a fi fericiti; trebuie sa renuntati la ceva. Viata e usora, viata e minunata. Ea dauneaza doar iluziilor voastre, ambitiilor voastre, lacomiei voastre, poftelor voastre. Stiti de unde vin toate acestea? De la identificare cu tot felul de etichete!
Mare dreptate mai are. Ati stat vreodata la discutii cu un copil pe tema mormolocilor? E minunat! ๐
asta mi-a adus aminte de ceva jurnal de 2 zile (ca mai mult n-am avut chef sa il intretin ๐ ) am avut pe planetdoom, prin 2004; ziceam ceva de genu’: “in seara asta totul e ok, dar ma tem ca maine dimineata sa nu renasca iar speranta”