Are dreptate Thoreau. Cu cat renunti la mai mult cu atat devii mai mult!
Daca-ti simplifici viata suficient de mult… ce ramane… devine uimitor.
E similar cu a renunta la greutatile ce tin legat de pamant un balon. O data ce se renunta la greutati… balonul nu trebuie sa faca nimic pentru a se ridica… se ridica pur si simplu pentru ca asta e natura lui…. aeriana. ๐
La fel si sufletul meu. Daca renunt la iluzii, daca renunt la conditiile pe care le-am pus in calea fericirii mele… sufletul-mi devine mai usor… si se ridica.
Simplitatea asta este regasita si in invatatura crestina… renunta la trecut, renunta la viitor… traieste in ACUM! Fii ACUM!
Fara irosirea energiei pe reprosuri pentru un trecut ce oricum nu poate fi schimbat, fara irosirea energiei pe griji pentru un viitor ce nu poate fi cunoscut, omul ramane cu prea multa energie…. si de cele mai multe ori energia asta il transforma…. il transforma din creatie in creator… din consumator in producator… il aduce mai aproape de natura lui divina.
pana la nivelul de creator trebuie sa intelegi programul universului in care te afli .. sa intelegi toate mecanismele sale .. sa intelegi toate solutiile problemelor propuse .. sa intelegi care solutii is optime pentru pastrarea echilibrului .. iar mai apoi sa poti iesi din program (sa spargi bula de sapun)
asadar .. calea e lunga ๐