Raspunsul la Cum? e DA!

Azi la Bacau e o zi superba. Cerul de un albastru mirific e populat cu nori de toate nuantele, de la albul laptos al norilor lenesi de vara pana la griul amenintator al norilor de ploaie. E un spectacol gratuit si ignorat de majoritatea oamenilor. Cei mai multi isi vad poate de treburi, fiecare cu grijile lui.

Eu am scapt de griji azi. Din cand in cand mai am cate o zi superba in care un lucru marunt ajunge sa ma incite sa-mi ridice starea de spirit la cote alarmant de ridicate.

Citeam astazi un articol de Evelyn Rodriguez si m-am impiedicat de un concept ce mi-a intors ziua pe dos. Unde inainte era o sambata plicticoasa in care actrita principala era Singuratatea, acum ceva s-a trezit in mine.

Conceptul e ca stim deja totul iar cand intrebarea “Cum?” apare… raspunsul cel mai eficient e DA! Tot ce trebuie sa facem este sa avem incredere in noi si raspundem prezent la chemare, detaliile legate de implementare apar pe parcurs.

Eu unul nu stiu ce sa fac cu viata mea. Sunt in mine mai multe vise care trag fiecare in directia proprie. De exemplu, pe de o parte e cariera de programator, cariera in care m-am trezit oarecum din intamplare si pe de alta parte e o cariera de scriitor, cariera ce a inceput ca un vis acum vre-un an. Ca programator am ceva talent, ceva inclinatie, in schimb ca scriitor nu am nici macar o pregatire elementara. Fac greseli grosolane de exprimare, greseli de ortografie, cu gramatica sunt la furat, notele de 5-6 de la Limba Romana erau note date de pomana, nu pe merit. Si totusi, in ciuda la toate astea, simt in mine o chemare spre asa ceva, asta e ce as vrea sa fac.

Pe drum spre casa ma gandeam la o solutie pentru a dedica ceva mai mult timp la latura asta din mine, mai mult timp scriitorului. Si intr-un mic dialog intern a aparut si solutia.

– Ce rost are? Nu debitez decat tampenii…
– DA!
– Ma autoamagesc. Ce sanse am sa pot ajunge vreodata bun la asta?
– DA!
– Si daca totusi e ceva inauntru meu, ceva ce ar merita sa fie scos la iveala? Daca asta e calea mea? De ce simt inclinatia asta?
– DA!
– Si totusi… cautatorii de aur scot mai intai piatra si noroi la suprafata pana sa sa ajunga la vana de aur… apoi incep sa profite de pe urma muncii aparent inutile de pana atunci.
– DA, scoate noroi, scrie, scrie orice, poate sa fie de cea mai proasta calitate, e doar noroi, sapa, sapa, sapa….

Raspunsul era in mine de la inceput… tot ce a trebuit sa fac e sa spun DA. Asa ca sap, sap pana dau de ceva…

3 comments

  1. Nu trebuie sa scrii in ideea de a deveni un scriitor “de cariera”. Scrisul este o modalitate de cunoastere de sine. In momentul in care incerci sa-ti pui ideile pe hartie si sa gasesti o forma echilibrata de exprimare (pentru ca “exprimarea” sa devina cat mai fidela cu “ideea”), gasesti noi sensuri si valorii ideii tale.
    Atunci cand scrii, “sapi in tine”, c\and doar te gandesti, “te plimbi” prin memorie…

  2. Eu am avut note de 9 si 10 la Limba Romana, si totusi m-a atras programarea, si de dragul acestui tel de a face ceea ce vreau in viata, suport acum si matematica, si fizica, toata tona de obiecte din care voi folosi 20-30% maxim.

    Incearca sa iti gasesti echilibrul si mai cauta, uneori, opere ale unor scriitori incepatori pe internet, ca amuzament.

  3. Eu cred ca trebuie sa transmiti ceva, cumva…cititorului. Ca sa-l faci sa te citeasca. Sa ai ceva de zis cu alte cuvinte. Dar ceva captivant, interesant, care sa-l miste, sa-l amuze etc. Nu stiu ce. Ce-ti vine. Daca nu ai nimic de zis, mai bine taci. Vorba lunga-saracia omului.

    Musai sa nu mai faci greseli deloc. Dar se invata, totul se invata. Am citit mesaje interesante de ale tale si recunosc ca la inceput cand dadeam de cate o greseala ma opream si renuntam sa mai citesc. Ma gandeam…ia uite domle’ altul care filozofeaza da’ e agramat. Dar cu timpul am inceput sa citesc mai mult fiindca imi placea ce citeam. Imi placea ideea, concluzia.

    Nu e cazul sa pierzi “the big picture” din cauza unor amanunte nesemnificative, nu? Pune mana si citeste masiv ce te intereseaza cu adevarat si cu timpul nu o sa mai faci nici un fel de greseala, nicicand. Sau ma rog…rar ca doar nimeni nu-i perfect. Succes!

Comments are closed.